(g.gogioman) citeam alte poezii dumnezeu știe ce citeam

brățară deșirată la gleznă

ți-am spus
"ești prima căreia vreau să-i spun când mă înduioșează o lună frumoasă"

când eram mic și trebuia să scriu poezii pentru ora de română
care să fie trimise după la concursuri
citeam alte poezii dumnezeu știe ce citeam
dar citeam ca să imit și ca să pot scrie
orice poezioară care să-i fie pe plac profesoarei mele
pentru care mi se chircea sufletul dacă o dezamăgeam
ce e demn de scris și ce e sofism
și ce e lașitate și ce e sofisticat
merită șobolanul care se tânguie pe gura canalizării
să-mi amintească de profesoara mea de română
și de lipsa mea de inspirație
merită media nav-ul sanderoului
să mă facă să mă strâmb cu grimasele tale
merită arderea țigării ăsteia să fie
pe același nivel cu cântecul pe care-l cântai
pe străzile prost luminate ale vilniusului
și atunci când farurile de pe contrasens
îmi explodează venele ochilor până în spatele lobului
în mintea mea rămân umbre cu noi
terminându-ne dansul
și în lobul urechii mele e respirația ta
și pe gură am crăpăturile buzelor tale
și pe piept fard și îmi muști nasul de la 3000km
_ne uităm la aceeași lună_
ne uităm la aceeași pajiște
în care ne tăvălim pe melci și larve
în hău și dincolo de hău
ne tremură gingiile de la cât ne înfigem colții
unul în sufletul celuilalt
ne transpiră palmele pe sub pielea celuilalt
ne obosește nasul de la mirosul bătăilor din copilăriile noastre
rup un trifoi de lângă și încep
o petală pentru maică-mea aruncată pe scări
o petală pentru un prieten mort
o petală pentru _please start the check in for your flight to milano_

ce jumătate de lună frumoasă e diseară.

Frumusețea vine din rinichi

Floarea ținută de mâna ta
își suge seva prin tine

rădăcina ei ți se împletește pe palma
plată cu care ți-ai bătut atît sufletul,
atît visele, atît de mult iubirile,
îți coboară pe braț, în gură,
în nări
în plămânii preasloboziți cu dioxid de carbon,
cu acid himeric, putred
de la toate înghițiturile cu ovare ambulante și sărutări
pe argint și foi mânjite cu scuipat lihnit de curvie,
îți forțează toracele murdărit de sîngele
sufletului virgin,
de copil,
ce se juca în vîrful căpiței de fîn
mai înaltă decît oricare raft din bucătărie
-chiar și decât cel la care tata se urca pe scaun să ajungă-
și de unde a văzut fesele goale, lăsate, vinete
ale unei mame fantomă, în a cărei obraji uzi purpurii
s-au reflectat culorile cucilor cârlionți
de pe cerul azuriu.
floarea
fotosinteză din stomacul tău
fecundează cu sperma ta
își împinge pistilul androgin în sexul tău
apoi coboară pe coapsele tale
sfâșiind cu clitorisurile ei veninoase
carnea
promisă nepoților

și, împletind nervul sciatic,
ajunge în călcâi,
de unde se înfige cu brutalitatea sugarului
în centrul universului,
degetele tale
spurcate cu clorofilă cresc la cuticulele
imparfumate de genitalele trandafirii descoperite
boboci translucizi
de felul acelor prunci embrionali
mânjiți prematur pe bisturiile reci, ciupercoase,
născuți iar în mame știrbe, adultere, mucoase,
renăscuți mereu în mame avortoare

altfel, buruiană.
tot una de slobozește crăpăturile asfaltului de la marginea trotuarului
ori vreo jardinieră de la pervazul unui geam prăfuit cu fond de ten
ori vreo vitrină în care se reflectă rujuri atașate la buze prea mari.