(e.baciu) am visat că veneai din Santa Teresa

o moarte care nu doarme

când Bolaño a spus că poeții dispar  
am sperat  că ai să mă cauți într-un oraș ars pe jumătate 

am coborât pe rând subsolurile din Sonora
n-am aflat niciodată dacă m-ai iubit
sau dacă am fost o alegorie scrisă
pe cotorul altcuiva

paginile cresc vegetații bolnave
nu pot traduce așteptarea

am visat că veneai din Santa Teresa
cu o inscripție păstrată în buzunarul cămășii 
și o mască de scafandru atârnată de gât
te-ai oprit în fața mea
m-ai privit lung și migălos
ai răscolit tot ce-ți era cunoscut
dar bucata de hârtie era de negăsit

fiecare noțiune
se contorsionează 
se arcuiește către o singură frază 
continui facerea și desfacerea lumii

răspunsurile se surpă
peste linia ta
sunt vie

lecția nescrisă a lui Hersch

eu mă miram
tu filozofai în somn
ca un mâț condensat m-ai tras
sub pătură loveam morți începutul 
după Heraclit uneam focul contrariilor
nu mai aveam nevoie de mâna stângă
sub care odihneam secole de istoria artei
toate păleau în fața iubirii îndelung studiate 
renunțam la teorie, renunțam la tot ce știam 
despre reprezentare nu se putea spune decât 
că două corpuri certate cu materialismul își dăruiau 
mângâieri cuantice acolo unde toți gânditorii nu văzuseră 
decât o fizică a tristeții