Framework-urile Dianei Cornea reconstruiesc lumea în secvențe nu atât de mult personale, cât profund îmbibate în pâcla aproapea lyncheană, regizor pe care îl menționează într-unul dintre poeme1. Încă de acum 5 ani, calitatea de fever dream a lumii a devenit din ce în ce mai clară, iar simptomele se fac simțite în poezie prin versuri & imagini fragmentate.
De la setările de culori la obiectele sau fenomenele observate, impresia este aceea de dublă existență – reală & digitală; cele două se întrepătrund, la fel ca în dimensiunea cotidiană, însă la Diana rezultatul nu este acela de glitch, ci mai degrabă conduce la o favorizare a zonei eco, „Originea speciilor”, care, de asemenea, este menționată în volum.
Totul este mix&match în Setări avansate de lumină (2022): „cu inimioară mov sau/cristal verde deasupra capului undeva”, ” întinsă în încăperea cu marmură/și sticlă. e caniculă/raportez la vieți anterioare”; ce este cu atât mai mult interesant este chiar transcenderea acestor frameworks (=structuri impuse de la început). Diana explorează ce mai rămâne în urma analizării opțiunilor, a „irealității imediate”, a sentimentului postapocaliptic („imagini cu rachete decolând/structuri solare înduioșătoare”) pe care îl resimțim din ce în ce mai pregnant. Având în vedere descendența treptată, „deznodământul” poveștii, vedem clar cum volumul se încadrează în sfera new-wave, lucru observabil în mod special la generația zillennials (’95-2000).
„așteptăm ceva înălțător/să demoleze adicția/f bună” poate fi atât un motto, cât și un semn de avertizare, o lumină pe un ecran care bipăie în ceea ce privește starea din ce în ce mai degradată a lumii. În opoziție cu blocurile înalte care se construiesc, apărând peste noapte în cartiere, degradarea aparține mai mult spațiului interior. Setări avansate de lumină nu este însă un studiu antropologic în versuri, dar nici un jurnal intim2; „tandrețea digitală” și „atașamentele pe care nu le putem explica” arată această stăpânire a pășirii în două ape, conștientizarea, primirea alinării (tehnologice) nu fără semne de întrebare, „sporirea sau diminuarea reciprocă” neanalizată, doar capturată în momente scurte.
Se poate spune că am beneficiat de filmul utilizat de autoare într-o cameră foto vintage. Nu este greu să punem imaginile cap la cap; într-un viitor nu foarte îndepărtat, vom romantiza exact această estetică a „cromaticii de bucătărie/pe plastic ars”, iar „sentimentul de vinovăție” va fi transferat, metamorfozat într-o rană definitorie a generațiilor care vin.
Așadar, nu este de mirare că sentimentele umane și reprezentările lor virtuale au nevoie să fie recadrate în lucrurile pe care încă le știm drept sigure: „insecte-n framework cu aripi de sticlă subțiri/molii lipite de spatele frunzelor. pietre plate/rotunde intens colorate/vișiniu_ și printre flori pătrunși/gândăcei de smarald – o povară”; dorința de a recrea rezonanța în natură.
Setări avansate de lumină reprezintă filtrul asumat al artistului contemporan aflat în pragul ușii către o lume care necesită slow-motion pentru a mai putea avea un fir narativ. Ne-au fost oferite cadre salvate ca din foc, cadre din spațiul nostru comun ce vor fi rapid suprascrise când ne întoarcem la hyperrealitățile așa-zis personale; un bun exemplu pentru importanța existenței volumelor de poezie drept ancore.
dacă dorești să susții autorul acestui text:
Lasă un răspuns